Solitudinea și somnul

Solitudinea și somnul de Traian Demetrescu

volumul Poezii (Traian Demetrescu, 1885)

Solitudinea și somnul,
Sunt două copile,
Le și chem și le și caut
În ori si ce zile.

Când le prind, ele m-așează
Pe brațele lor,
Uit amarul suferinței
Și-al inimei dor.

Solitudinea mă face
Să n-ud de lume,
Nici de cruda-i rătăcire,
Nici de al ei nume.

Cugetul atunci im zboară
Către Dumnezeu,
Luminând credința sfântă
Din sufletul meu.

Somnul ușurează rana
Inimei ce plânge,
Rupe lanțul suferinței
Care tot o strânge.

Și dormind, odihna blândă,
Îmi redă puteri
Ca să-mi duc mereu-nainte
Crucea de dureri.

Solitudinea și somnul
Sunt două copile,
Le și chem și le și caut
În ori și ce zile.