Singur (O. Carp)

 

Sclipesc și bat pripit din frunze plopii
Iear vîntul, vrăjînd, curge șuvoi
Și-n drumu-i smulge, zvîrle veștede foi
Cît par’ că sar din răni de moarte stropii.

Zăbranice aspre din vîrfuri de brad
Atîrnă de-asupra ierbei uscate
Și’n picuri grele, de jale ’ncărcate
Din cînd în cînd, lacrimi de rășină cad.

Potop gălbui de lumină se varsă
Din luciul ceriului liniștit, întins ....
.... În minte-i se petrece trecutu-i stins
Și simte murindu-i inima arsă.