Singur (Hildebrand Frollo)

 

Singur, c-ușa încuiată
În odaia-ntunecoasă,
Capul răzămat de mână,
Cotul sprijinit pe masă,

Ieri am plâns din nou iubito.
Și cu mantia tăcerii
Noaptea mi-a-nvelit pizmașă
Zbuciumările durerii.

Nu cumva să vază cerul
Cum un vierme-n praf se zbate,
Nu cumva să afle-n urmă
Mincinoasa-ți răutate!

Bucură-te dar iubito,
Însăși noaptea te ajută,
Noapte rece, neagră, falșă
Ca și inima-ți vândută.