Singurătate (Octavian Goga)

Jump to navigation Jump to search
Singurătate
de Octavian Goga


Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atâta vreme-n țara ta n-a fost...

M-au alungat vâltorile pe-afară
Și-n goana lor eu n-am avut răgaz
Și văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfășoară
Și-mi scrie moartea umbre pe obraz...

Din vremi uitate mintea azi coboară
Și-ți cer umil acuma, când te-ascult:
Ori râsul meu curat de-odinioară,
Ori lacrimile mele de demult...