Singurătate (Ana Conta-Kernbach)

 

Mi-e groază de bocetul mării,
Spre codri pribeagul mă 'ndrept.
Din frunzele moarte un foșnet....
Nu-i vestea pe care o aștept?

Prin umbrele tremurătoare
Cîntări de îndemn și de dor...
O! suflete stîns fără vreme,
Tu nu mai pricepi rostul lor!

De codru mi-i silă. M'aș duce,
M'aș duce în zări de tăcere...
În cale-mi răsare de-apururi
Aceiași și-aceiași durere.