Simplu (Nelu Ciorănescu)

Jump to navigation Jump to search
Simplu
de Ioan Ciorănescu


    Când chipul tău în fața mea apare,
    Pot să-ți îndur mânia cât de grea,
    Fiindcă bucuria cea mai mare
    E bucuria că te pot vedea.

    De-aș ști că-n frământarea ce-l doboară
    Înfrântul suflet merge spre prăpăd,
    Cât timp nădejdea lui n-are să moară
    Rămân cu bucuria că te văd.

    Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă
    Și că te port cum racla poartă-un sfânt
    Și că din tot ce-n suflet se perindă
    Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt.

    Vorbește deci, sau poți rămâne mută.
    Iubește sau urăște huma mea,
    Căci marmura ta albă, ne-ntrecută,
    O pot vedea ! mereu o pot vedea !