Sganarelle
| Sganarelle de Jean-Baptiste Poquelin |
| Trad. de SEBASTIAN LEONARD, Universul literar, An. XLIII, Nr. 28, 10 iulie 1927. |
SCENA II[modifică]
Celia, Slujnica Celiei
SLUJNICA
Cum ! să refuzi, atîta de dîrz, coniță dragă,
Un lucru pentru care se bate-o lume'ntreagă ?
Cînd ți se cere mînă să'ncepi să plîngi de zor
Și să'ntîrzii atîta c'un „da" fermecător !
Vai, nu-s și eu în felul acesta măritată !
Eu una, nicio clipă n'am să mă las rugată ;
Să spun un „da" ca ăsta nu-i mare osteneală.
Ea aș turna cu suta, n'aș ține socoteală...
Profesorul ce vine la fratele și-ascultă
De știe carte, are dreptate foarte multă
Cînd despre multe lucruri de pe pământ l-învață
Și zice că muierea-i ca planta ce se-acață
Și crește doar atâta cât de-un copac stă strânsă,
Dar dacă se desprinde rămîne vecinie stinsă.
E dreaptă vorba asta, o, scumpa mea stăpînă,
Și eu o văd în mine, nevrednică pagină !
Pe sărăcuțul Martin să-l ierte Dumnezeu,
Dar cînd trăise dînsul, un înger am fost eu.
Eram mai grăsulie, vioaie, mulțumită, —
Și iată-mă acuma o babă gîrbovită.
Pe vremurile-acele, trecute ca o rază,
Dormiam fără căldură și'n foiu de Bobotează,
Eu nici măcar cearceaful, să-l usc n'aveam vreun zor,
Dar astăzi, tremur pînă și'n luna lui Cuptor.
Nu te-ai codi, coniță, de-ai ști cît e de bine
Să ai bărbatul noaptea alăturea de tine.
De - ar fi doar pentru-atîta : Să știi pe cineva
Că-ți zice „Sănătate !" când tu vei strănuta.
CELIA
Mă sfătuești tu oare la un așa păcat ?
În loc de Leliu, dintr'un pocit să-mi fac bărbat ?
SLUJNICA
Hei, Leliu al dumitale e-un mare dobitoc!
Prea multă vreme-l ține călătoria'n loc.
Și zăboveala asta a lui în depărtare,
Înseamnă că la mijloc e poate vreo schimbare.
CELIA
(arătîndu-i portretul lui Leliu)
Ah ! nu mai spune asta și nu-mi meni a rău ;
Privește mai de-aproape obrazul blînd al său :
Îmi jură pe vecie o dragoste de foc.
Am drept să cred că nu e un mincinos deloc,
Și — martor mi-i portretul ce-aici l-înfătișează
Că'a veci prietenie nestinsă îmi păstrează.
SLUJNICA
Pe cît l-arată mutra e-un vrednic amoraș
Și nu pe de pomană de el te-amorezași.
CELIA
Și totuși trebui, parcă... Ah ! ține-mă ! (Lasă să-i cadă portretul lui Leliu din mînă)
SLUJNICA
Ce-i ? Stai !
Dar cum se poate asta !... Leșină ! Doamne, vai !
Hei, unul ... iute...
SCENA III[modifică]
Celia, Sganarelle, Slujnica Celiei
SGANARELLE
Ce e ? Venii numaidecât!
SLUJNICA
Conița mea, vai ! moare ...
SGANARELLE
Cum ! numai pentru-atît
Credeam că cine știe de zbieri așa cumplit.
Dar să vedem ce este. Coniță, ați murit ?
Bre, nu mai sufla o vorbă !
SLUJNICA
Să cat pe cineva
S'o ducă'ntr'altă parte. Vezi, ține-o dumniata.
Celia, Sganarelle, Nevasta lui Sganarelle
SCENA IV[modifică]
SGANARELLE
(punînd mîna pe sînul Celiei)
E rece pe tot trupul ; nici nu știu ce să zic.
Ia să vedem aproape de mai respiră-un pic.
Pe l e g ea mea, dar parcă, pe cît pricep, eu spui
Că mai trăește încă.
NEVASTA LUI SGANARELLE
(privind pe fereastră)
A, Doamne, ce văzui !
Bărbatul meu cu dînsa... Ci numai să cobor.
Firește, mă traduce, dar las' — li-arăt eu lor.
SGANARELLE
Un ajutor, băete, să-i dăm la repezeală ;
De s'ar lăsa să moară n'ar face vreo scofală.
Să pleci pe ceea lume e o prostie mare,
Cînd și pe lumea asta poți fi cu căutare.
(O duce în odaia ei, împreună cu un om pe care-l aduce slujnica).