Sfîrșitul

 

Cînd simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Vieața ta, — cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;

Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții;

Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus...

Păreri de rău se-ngînă-atuncea
Cu ultimele-adînci suspine,
Că pentru tot-d'a-una moare
Și lumea care-o porți în tine...