Sfânta dreptmăritoare

 

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ștergar
și vițelul Tatălui pășunat în Nesfârșit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur și iarbă grasă,
dulcea casă mă așteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi și mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinți,
dar tu mă-ntărești acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinți.

Maică, tu, nepământească, veșnică mult primitoare,
cu îngerească strălucire în cernitul tău veșmânt,
lan de raze izvrorăște din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.