Sextina

 

«Acest gen, născocit la Provensali de Arnauz Daniel (veacul al XIII-ea), a fost ilustrat în Italia de Petrarca. Pontus de Thyard, în veacul al XVI-ea, a încercat să-l introducă din noi în Franța. Dar el avea un stil prea greoi pentru a face pe lume să guste sextina care este, propriu zis, poema naturii și a melancoliei. Contele de Grammout a fost mai fericit în veacul nostru. D-lui Lazareciu (de la Deva), în tractatul săi de versificațiune (1882), părea rău că nu văzuse sextina introdusă în România. Această lipsă, d. Mircea Dimitriadi și autorul acestei cărți am împlinit-o în 1880. Sextina cuprinde șase strofe, și un tercet final. Șase vorbe slujesc drept rimă, pentru toate cele 30 de versuri ce cuprinde poezia; iată ordinea rimelor, de desemnăm fie-care vorbă printr-o cifră:

I	II	III	IV	V	VI
1	6	3	5	4	2
2	1	6	3	5	4
3	5	4	2	1	6
4	2	1	6	3	5
5	4	2	1	6	3
6	3	5	4	2	1

TERCET
1 2
3 4
5 6
«În tercet, vorbele arătate prin 1, 3 și 5, cată să fie primele vorbe de idei ale versului,

(Cours de VI-e, Versification, p. 187).