Senin și Furtună

 

    Noaptea profundă
    În ea cufundă
Pământul june, reînflorit,

    Bolta senină
    Blândă lumină
Varsă din sânul său aurit.

    Și totul tace
    Divină pace
Peste natură domnește lin,

    Dar o furtună
    Geme și tună
În al meu suflet sdrobit de chin.

    Ah! Nici o rază
    Nu luminează
Noaptea profundă ce m'a cuprins,

    Inima-i ruptă
    De lungă luptă
Ce-amor și ură crud au încins!