Se duce religia!…

Jump to navigation Jump to search
Se duce religia!…
de Anton Bacalbașa


Pe lîngă adînca părere de rău pricinuită tuturora prin moartea prietenului nostru Arghir Parua, evenimentul acesta întristător a avut și o mare însemnătate: pentru întîia oară în țara noastră s-a săvîrșit o înmormîntare civilă.

A fost o dovadă aceasta că muncitorii din București, tari în credințele lor, nu șovăiesc nici chiar în fața unei manifestări atît de îndrăznețe cum e afirmarea liberei cugetări.

Ce va fi zis burghezia, ce va fi zis popimea ignorantă și fățarnică nu știm; un lucru numai e foarte sigur: ei n-au putut vedea cu ochi buni acest început de dărîmare al cultului pravoslavnic. Ceea ce trebuie să-i fi uimit mai mult este că manifestanții erau muncitori, oameni din popor, pe care biserica se întemeiază mai mult.

Cînd necredința a intrat și în popor, religia își poate face testamentul.

Drum bun!


* * *

S-a mai încercat odată în țara românească să se facă o înmormîntare civilă, aceea a lui Nicolae Zubcu-Codreanu. Guvernul de atunci însă, guvernul așa-zis liberal, și-a trimis popii lui, care au năvălit asupra mormîntului croncănind cîntecele lor stupide, pentru batjocorirea memoriei aceluia care. În viață, fusese ateu convins și nestrămutat.

De atunci nu s-a mai încercat o înmormîntare fără ciocli și fără jandarmi, fără popi și fără colivă.

Chiar la moartea lui Mircea Rosetti, ateu destul de cunoscut, s-a adus un potcapiu, parcă imul sau zece nu-i totuna în asemenea caz!…

Iată pentru ce înmormîntarea civilă a lui Arghir Parua este un eveniment de mare însemnătate, un început de ținut în seamă, o scînteie de lumină curată în

Întunericul credințelor deșarte.


* * *

În lupta ce am întreprins, noi, socialiștii, ne prezentăm în numele științei moderne.

Și precum sîntem siguri că învățăturile noastre economice sînt raționale și în acord cu știința, tot astfel și în chestiile religioase nu putem fi altfel.

Lume nouă, vederi nouă în politică, vederi nouă în totul. Orizontul intelectual începe a se lumina; facla științei, care a săpat munți uriași și păduri seculare; care a făcut drumuri sub mare și urcări spre nouri; facla științei, atotputernică, va lumina și mintea mulțimii. Întunecată de basmele unor ignoranți sălbatici și vicleni.