Scrisori către Gheorghe Creangă

Scrisori către Gheorghe Creangă de Ion Creangă

1887-1888

Scrisoare

Ținutul districtului urbei Iași, 3 din luna a șeptea, timpul secerișului la ovreii din Iași.

Sărut mîinele și pe dos, și pe față, preaiubiților mei bădiță și leliță Ecaterină.

Despre noi veți ști, dupe cum și știți, că suntem sănătoși din grația lui D-zeu.

Dorim deci, ca și pe d-voastră această simplă epistolă să vă găsească în cel mai perfect grad al sănătăței și al fericirei! De vreți a ști noutăți, nouă, iată vă spun: cu nefericita ocaziune a răposatului întru fericire a Bondarului și pusu la revineală în pușcăriă, [a] sfîntului Nichipercea, m-am dus la Pru!!u!utu, și am făcut feredeie de pungă. Sunt bune ori ba?

De făceam pulpe, poate-mi vei zice c-ar fi fost mai bune, că-mi întăreau slăbiciunea nervilor... Așa-i c-am greșit?

Altă noutate nouă: în timpul vijeliei unui înderetnic vînt de la finele nepomenitei luni, iunie, clopotnița Goliei fu aruncată deasupra celei de la Bărboiu, și clopotele tocmai la Patruzeci de Sf[in]ți; și la Arhiman-Dracu Merișesco, în grădină, a crescut un crastavete de doi coți și jumătate (2 1/2) care merită a fi dus la expoziția de la Frumoasa, care are a fi la septemvrie, curgător în avusul (abusul) urbei Neamțul buza-bri de Bercu, în casele lui Grama, să se mur[e]ze; — și atunci ar putea fi gustos pentru mahmurul și gherghetegul paroh a coșului de biserică Posa, care a căzut cu curu în par, pardon de espresiune! și a nevalabilului prohesore din satul rural Țipirigu, cucurigu, sau Pi! pi! ri! gu, care are trei mii de zile pe un an de lei, patru care de cărbuni din pădurea Dumesnicului, pentru văcsuit opincile, și apă cît va putè bea, cu cal cu tot, din părîul trecător pe lîngă băsărică; afară de alte venituri ce-i mai curg de pe dealul Cetăței, cînd vine vro ploaie repede.

În fine: în consederăciunea observărei fiindcă țara n-are motivele ei, Doamna face toate trebile, pamplesiru. Destul!!!

Eu să mai salut și pe amicii prieteni a d-voastre: sărutări amicabile din parte-mi, d-lui Georgiu, — precum mîinile, gurița și ochii d-nei E... le... nu... ța rugîndu-i totodată de iertare! căci zic amicalminte; iar de-aș fi acolo, v-aș arăta în faptă, dacă nu m-aș trezi cu vro cîteva testele de pumni pe lîngă spinare. Aoileo! rău mă doare!!!

Închinăciuni mutuale la cei ce nu mă vor întreba; iar venerabilului părinte Vasilie Răsmiriță și familiei, sărutări de mîini din parte-ne. Altă noutate: m-am 20 mutat într-o casă unde se află și cîteva frumușele, ce pe la Iași le zic fete; știi proverbu cela: „Bețivului și dracu-i iese cu ocaua plină“. Cu alte cuvinte sunt factor de... iaca o nouă funcțiune!!!

Părintele Ienăchescu vă trimite un sac de complimente, și sărutări de mînă: lui Gogu, Lazarachi, Manole a Lazaroae[i] etc., etc,; se-nțelege pe la toți acei la cari am băut vin mai gustos...

Astă-noapte, cînd scriam, am visat că mă suiam la Cetatea Neamțului cu proviantu de trei posci ș-un cozonac, ce-i ducea diaconul Theodor, [și vin] într-un ulcior, și cu mai mulți companioni și companioane, carii mergeau pînă la punticica dinaintea casei sf.-voastre și iar se întorceau înapoi.

Ce frumoasă petrecere!!!

Ș-așa m-am trezit! cu condeiul după urechi; știi cum șed cei du pe la cănțelării; adecă ca un cinovnic de la presusftie, trimis în pozvoleanii de nagrajdeanii.

Pe Vasilică l-am văzut de demult; grăbiți a veni la Iași, să-l așezăm în Seminărie.

Al domniei-voastre serv!

I. Creangă

Scrisoare

Iași, 1888, maiu 19

Bădiță Gheorghe dragă, și preaiubite verișoare, Anetă și Elenuță, iertați-ne, vă rugăm, că nu v-am scris pînă acum! Despre boala mea din fevruarie și maiu, care în amîndouă rîndurile a fost asemine cu moartea cred că va fi scris Zahei. Mă aflu acum puțin mai bineșor, dar tot îmi tremură carnea pe mine și sunt trist și descurageat din această pricină!

Vă dorim din tot sufletul multă sănătate și bucurie la toți și la toate!

Pe vara Elenuța o felicităm de ziua onomastică, dorindu-i fericire și bucurie nesfirșită, de la D-zeu.

Vă îmbrățoșăm cu drag, dorindu-vă multă sănătate și bucurie!

I. Creangă și Tinca

Scrisoare

Iași, 1888, iunie 5 (Duminică)

Dragă și iar dragă bădiță Gheorghe,

Vă sărutăm cu drag și vă dorim din suflet multă sănătate și bucurie la toți!

Din scrisoarea sf.-tale, de la 1 iunie, am văzut că trebuie să pleci la Slănic.

Drum bun! Și nu te îndoi cîtuși de puțin că ai să capeți sănătate, și ai să vii de acolo voinic și zdravăn, cum îi tunul.

Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase și îngrijirea cît se poate de bună; doftori o mulțime, cari și ei vin la izvorul tămăduirilor, ca și ceialalți muritori; ai să ai cu cine te consulta. Eu nu pot să merg în anul acesta; dacă știam dinainte că mergi și sf.-ta, ceream și eu un loc mai de demult, dar acum s-au dat toate locurile gratis, cîte au fost de dat de la Epitropie.

Eu sunt mai bineșor. Tinca vă dorește drum bun, ca și mine, vă îmbrățișează pe toți: pe Aneta, Luța, Șoimariu, Mihălache și Tinca etc.

Al sf.-voastre,

I. Creangă și Tinca

Scrisoare

Iași, 1889, iulie 2

Moșule dragă,

Iertați-mă, vă rog, căci eu cu boala mea, nu v-am mai scris tare de mult. Dorim din suflet a ști cum vă aflați? Toți ai noștri, afară de mine, sunt sănătoși, vă trimitem sf.-voastre sărutări de mîni și îmbrățășări prietenești la toți și la toate.

Oare nu-i păcat de D-zeu să nu ne mai vedem noi, așa din cînd în cînd? Dacă nu ne-om mai vedè, cît mai trăim, apoi... morți... D-zeu știe! Ce zici? adevărat să fie ori nu?

Al sf.-voastre întru tot supuși fii sufletești,

Tinca și Ion Creangă