Scrisoarea Mareșalului Antonescu către Generalul britanic Henry Maitland Wilson

Jump to navigation Jump to search
Scrisoarea Mareșalului Antonescu către Generalul britanic Henry Maitland Wilson
de Ion Antonescu


Am primit mesajul dumneavoastră. Vă rog nu cereți unui popor mic, dar viteaz, care de două mii de ani luptă pentru viață, credință și libertate să se dezonoreze și să se distrugă singur. Vă rog nu cereți unui soldat cinstit și unui om bătrân să își sfârșească zilele în umilință. Așa cum dumneavoastră luptați pentru Anglia, tot așa lupt și eu pentru patria mea, dar de suferințele, lupta și amenințările sub care noi trăim, dumneavoastră nici nu vă puteți da seama. Noi am fost atacați, deși noi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce este al nostru de secole și a fost, ei ne-au luat. Aliații și prietenii noștri au fost obligați de evenimentele europene petrecute în anul 1940 să ne abandoneze total, lăsându-ne astfel să fim jefuiți de lașii noștri vecini.

Nici unul din marii noștri aliați de atunci nu putea să ne garanteze frontierele noastre reduse ca răspuns la strigătul nostru de alarmă. Alături de Germania am fost nevoiți să ne împotrivim Rusiei care zilnic ne umilea și ne amenința. Singura țară din lume, care la cererea noastră a fost de acord ca, în împrejurări dificile, să garanteze existența durabilă a națiunii noastre a fost Germania. Când poporul nostru va trebui să moară, nu-i cereți astăzi să accepte dizgrația și dezonoarea. Mare și glorios soldat cum sunteți, sunt sigur, că veți înțelege. Ajutați-mă să salvez un popor, nu mă forțați să îl arunc în prăpastia fără sfârșit a distrugerii și rușinii. Noi suntem prietenii dumneavoastră, nu dușmanii dumneavoastră. Nici un popor, sunt sigur, cu forțele aproape intacte, cum sunt ale noastre, nu ar putea să capituleze și să se retragă din acțiunea în care însăși existența și libertatea lui sunt în joc fără o garanție serioasă pentru zilele care vor veni. Că nu se va comite nici o indiscreție cu acest mesaj, mă bizui pe dumneavoastră ca soldat.

Mareșalul Ion Antonescu, 2 Aprilie 1944