Schiță

 

Stă Madridu-i la picioare.
Mai bogat, nu-i alt burghez
Și-i puternic ca un rege
Don Diego Velasquez.

Toc, toc, toc ! — Cu buna ziua,
Mare meșter madrilez,
Azi e Marți; până ’n trei zile
Chipul tu să mi’l lucrezi:

În profil, ochii albaștri,
Părul negru sa-l buclezi...
De necaz sa crăpe toate
Fetele din San Diez.

— «Ochi albaștri, ochi albaștri!»
Nu se poate, o, nu!... Vezi...
Am jurat... Te rog mă iartă
Senorita Ximenez...

— Dar...
— Jurat-am pe Madona Sfîntă din Aranjuez...
După ochii Carmencitei —
Alți albaștri nu pictez!

—Dar....Cît de frumoasă fata,
Don Diego Velasquez,—
Poate da de cît ce are?
Poate da mai mult?... Ce crezi?....

Nu știu ce-a răspuns la asta
Meșterul cel madrilez....

Era ’n vrlstâ ’n vremea ceia
Don Diego Velasquez —

Ș'a rămas ne-gata chipul
Senoritei Ximenez.

Firenze