Sburătorul-Primul articol din seria nouă

Sburătorul de Eugen Lovinescu

apărut în revista Sburătorul, anul IV, No. 1, martie 1926

Chiar din prima pagină a Sburătorului reapărut pentru a face, după puteri, literatură nouă, țin să disociez noțiunea „noutății“ estetice de cea a unei generații noi. In artă, generațiunea nu are semnificația biologică a continuității vieții sub forme aparent înnoite dar sensibil aceleași; ea nu are la bază principiul configurator al identității ci pe cel al diferențierii. Viața pare, în adevăr, că se reproduce identic sub ochii noștri ; în realitate, de la amibă la om, și ea a progresat și s-a diferențiat nu numai prin evoluție ci și pe calea mutațiilor biologice. Prin același instinct de conservație și arta se reproduce în exemplare seculare; tradiționalismul dă o formulă teoretică unei infirmități aparente a materiei. Departe de a reproduce, orice individualitate reprezintă principiul activ al descătușării de tirania multiplicării in serie; ea nu se valorifică deci decât pe măsura diferențierii.

Nu e locul să-i arăt aici posibilitatea diferențierii și chiar fatalitatea. Nu există Artă și nu există nici o „știință a literaturii“, după cum crede d. M. Dragomirescu, specialist al „comicului pur“. Există numai concepții de artă și moduri de sensibilitate și, prin urmare, există numai o istorie a artei care se ocupă cu «fețele» estetice ale veacurilor. Produs al unei sensibilități diferențiate la început și apoi generalizate, noțiunea estetică este mobilă și deci în continuă prefacere. Esteticește vorbind, generațiile se succed dar nu se aseamănă. A fi dintr-o generație nouă nu înseamnă, așa dar, a fi tânăr, — mulți dintre tineri fiind bătrâni — ci a participa activ la elaborarea sensibilității epocei și la fixarea stilului ei; a fi dintr-o generație nouă înseamnă a fi contimporan cu tine însuți, a fi exponentul aspirațiilor estetice ale momentului istoric și a le realiza printr-un maximum de expresie în opere, caduce, de le privim sub raportul adevăratelor corespondente sufletește în continuă mișcare, dar caracteristice de le privim istoricește la lumina principiului evolutiv al conceptului estetic.

In măsura mijloacelor sale Sburătorul va proceda la această diferențiere: existența omului în afară de categoria timpului fiind o iluzie filosofică, trebuie să intrăm în timp și să ne fixăm în cronologie. Cum însă talentele nu se provoacă, le vom primi în marginile producerii lor naturale. Ceiace va veghea însă îndărătul acestor pagini, va fi o conștiință critică fermă si o atitudine răspicată față de toate manifestările noastre literare