S-a pus valul

 

S-a pus valul de uitare
Peste vremile trecute,
Și s-au stins ca într-o mare
Chinurile petrecute.

Eu în vremile acele
Tainic am iubit un nume,
Ce răpind mințile mele
Pace nu aveam în lume.

Acum liniștea e mare,
Pacea mea e nesfârșită
Și adesea mie-mi pare
Că e lumea împietrită.



Dar ciudata mea gândire
Ce mereu tot pribegește,
L-acel timp plin de iubire
Când ajunge se oprește.

Și în suflet mi s-aprinde
Dor de vremile trecute,
Încât mintea-abia cuprinde
Jalea urmelor pierdute.