Să ni agiutăm unul pe altul

Jump to navigation Jump to search
Să ni agiutăm unul pe altul
de Gheorghe Asachi


În a vieței zile scurte, de suspin și grijă pline,
Fiilor de un părinte trai de frați ni se cuvine;
S-agiutăm unul pre altul sarcina a o purta,
Fiecare om nu poate să rădice partea sa;
Dușmani mii ni împresoară sub o mască ipocrită,
În o viață amărâtă, însă pururea dorită;
Ah, plăcerea iute fuge ca o umbră trecătoare,
Iar durerea, grija, dauna între noi sunt stătătoare.
Inima cea rătăcită, fără razim ș-agiutor.
De dorință vie arde, sau îngheață deseori.
Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi și durere,
Farmecele societății ni-aduc scurtă mângâiere.
Să nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă,
Medețină slabă foarte pentru pătimire grea.
Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare,
Pare-mi-se a vede hoții, osândiți la închisoare,
În loc să-mblânzească soarta ce acolo i-au aruncat,
Între ii combat cu fere de care s-au ferecat.