Romanța inimii

 

lui Vladimir Streinu

Inimă ― ciutură spartă ―
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ți soarbă din apa rece ―
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...

Inimă ― ciutură goală ―
Cine te spoi cu smoală
Și te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ți mai cerșească apă
Când de sete gura-i crapă?

Inimă ― ciutura mea ―
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ți-au golit-o
Toți cei care ți-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie ―
Dă-mi un strop de apă vie!...