Romanța

 

Trecea în cîrjă sprijinit
      Pe ulița pustie,
Și-n caterincă, ostenit,
El învîrtea necontenit
      O veche melodie.

Era un cîntec ce-l știam
      De-acasă, dintr-o sară...
Cum l-ascultam pierdut la geam,
Mi se părea că mă vedeam
      La noi, acasă, iară...

Și-atîtea lucruri s-au ivit
      În mintea mea cu dînsul !
Dar cînd bătrînul gîrbovit
Sfîrși romanța, m-a lovit
      Pe negîndite plînsul...