Revolta

Jump to navigation Jump to search
Revolta
de Dumitru Iacobescu


<poem> Prin alba transparență a lungilor perdele, Roșiatica lumină A soarelui ce cade încet spre orizon Subtil se infiltrează, se-ntinde pe podele în jocuri de rugină Și-n ascuțișuri stranii s-apropie de tron.

în liniștea solemnă căzînd din bagdadie, S-amestecă deodată O larmă ce se urcă din vestejitul parc, Ce crește și se umflă ca marea-n vijelie, — O larmă-nfricoșată De urlete, de săbii și vîjîiri de arc.

Iar fiorosul zîmbet al soarelui tomnatic Ce parcă se încheagă Și parcă-ncremenește de veci pe orizon, Pătrunde prin perdele mai larg și mai sălbatec, îneacă sala-ntreagă, Și ca un val de sînge se-ntinde peste tron. <poem>