Revista Luceafărul/În loc de program

 

MOTTO:
Eu nu-s decât un singur glas din satul
Pierdut în noapte...
Eu nu-s decât un sol, — eu sunt drumețul
Grăbit, — și noaptea înapoi mă cere...
Sunt flacăra, pe care-o poartă vântul,
Dar trebuie să vie cântărețul!
El va slăvi măreața înviere:
Veniți cu toții să vestim cuvântul!...
                            ST. O. IOSIF

Un grup de colegi mi-au încredințat conducerea revistei, care cu numărul de față întră în viață.

Ne va succede?

Vom avea atunci mângăierea inființării unui organ, în jurul căruia

tot mai aproape și mai aproape; vom avea un stimul de nobilă emulare pe teren literar. Și odată intrați în valurile vieții publice, când nămolul prozei va cerca să năbușească în noi resturile de idealis, revista tinerimii va fi cea mai scumpă lectură pentru noi. Aici ne vom regăsi pe noi înșine; căldura și entusiasmul nostru de azi e căldura și entusiasmul tinerimii de mâine:

„Auch ich war ein Jüngling mit lockigem Haar...”

Ne va succede?