Retrospectivă sentimentală

 

lui Eugen Herovan

Prevăd orașul pribegiei mele ―
Neprețuit motiv de inspirare ―
Cu-același Vodă Cuza tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...

Ștefan cel Sfânt și-arată buzduganul...
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopisețu-și scrie
Cu sângele Moldovei ― izvor de apă vie...
În jilțul lui, Asachi ― poet și fabulist ―

Pledează și-astăzi pentru „curentul latinist”...
În fața teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: „A fi sau... a nu fi?...”
Mihail Kogâlniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veșnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearșaf de baie,
Și-așteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Și-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă ―
Să-și plângă gloria defunctă sau să tacă ―
Biserica ― minune unică ― Sfântul Sava,
Ea singură-ți surâde, că-și re’nnoiește slava!...

Mâhnit de-atâtea regăsiri în mine,
Îmi lăcrimează ochii de ciudă și rușine,
Și cum n-aud pe nimeni urându-mi „noapte bună”,
Cobor tăcut spre gară, cu Iașii... mână-n mână!...