Reflecții

Reflecții de Anton Bacalbașa

Stau și mă-ntreb: ce rost poate să aibă oprirea manifestației noastre de 1 Mai?

Guvernul vrea să arate numai că are puterea și că poate uza de ea pentru a călca legile? în cazul acesta, el cearcă să ne convingă despre am lucru pe care-l știam de mult. Caraghiosul prinț Laurent XVII, eroul din Masootta, a spus-o înainte de d. Lascăr Catargiu: „La ce mi-ar sluji puterea dacă n-aș putea abuza de dînsa?”

Ori poate stăpînirea vrea să ascundă existența partidului muncitorilor?

Dacă e așa, struțul e mai prost decît îl credeam. De lași în jos storurile cînd fulgeră pe cer, nu însemnează de loc că noaptea e senină, și, dacă e să te trăsnească, nu scapi închizînd ochii. Astea sînt precauții zadarnice, care n-au puterea de a opri în loc ceea ce este să fie.

Existența noastră nu se poate nimici printr-un ucaz polițienesc, după cum toate poruncile din lume nu pot stăvdi fluxul imărilor. Partidul muncitorilor trăiește; iar cea mai bună dovadă despre trăinicia lui e tocmai spaima ce cuprinde pe cei de sus. în metafizică pură se poate tăgădui orice; în viața reală. Însă, e tot așa de copilăresc să negi aceea ce există, după cum e copilăros lucru să însuflețești în minte-ți o himeră.

Nu vom trece pe Calea Victoriei – foarte bine. Dar, ori pe unde om trece, cîte unu sau cîte o mie, noi tot spre victorie mergem. Și cînd nu s-o mai ști c-a existat cindva o ființă căreia-i zicea „Lascar Catargiu”, de partidul nostru se va ști, și se va ști bine.

…Atunci, la ce-ți slujește, bietule om, faptul că la l Mai l895 tu ai trecut pe unde ai vrut, iar noi nu?