Reacționarismul Partidului Conservator

 

[Articol cu paternitate incertă și care nu apare în ediția Academiei]

Sunt acum câteva zile, cetiserăm în Românul, un articol în care ni se făcea onoarea de a fi recunoscuți de organ al reacției.
Nu vom cerceta, dacă este ori nu este un partid reacționar în țara noastră; ținem numai să fie constatat că Românul ne-a cunoscut de organ al unei "reacțiuni" oarecare.
Se înțelege, recunoscându-ne de ceea ce în adevăr suntem, colegii noștri din strada Doamnei, au avut tot odată tactul politic de a înfățișa cetitorilor săi, reacția reprezentată de noi, astfel cum lor le vine la socoteală.
Recunoaștem și noi, că altfel nu puteau să facă și tocmai pentru aceea credem, că nu ni-ar ședea bine să facem critica portretului ce n'a fost făcut pentru noi, ci pentru alții. S'au împlinit mai mulți ani de zile, de când Timpul, apare în toate zilele, ca să arate negru pe alb ideile partidului al cărui organ este; mic și mare poate să știe, dintr'un isvor mai autentic decât Românul, cine suntem și ce voim.
Organ al reacțiunii naționale, pe care trebue să o producă epoca de zăpăceală cosmopolită în care ne aflăm, Timpul nu reprezintă oameni, ci un șir de idei, pe care le credem folositoare pentru societatea noastră.
Dacă Românul, Pressa și îndeobște "inimicii noștri naturali și nenaturali" le cred rele aceste idei, nu au decât să le combată și să vină cu actele mai bune; atunci vom sta față și vom primi lupta.
Cetitorul nepreocupat va fi observat însă, că niciodată n'au fost combătute de către Românul, Pressa ori de către alți „inimici" ai noștri idei emise în coloanele "Timpului". Au fost combătute persoane care fac parte din partidul conservator; a fost combătut întregul partid conservator, nu însă pentru idei emise, nu pentru tendințe manifestate, fie în coloanele Timpului, fie de către vre-un membru autorizat al partidului ; am fost combătuți numai și numai pentru idei și tendințe, pe care lor le vine la socoteală să ni le atribue.
Nu ne rămâne prin urmare decât să respingem insinuările lor și să mergem mai departe.
Mărturisim însă, că numai cu vie părere de rău o facem aceasta. Purtați de dorința de a nu ne risipi anii vieții și puterile vii în zadar, am voi să găsim oameni care să discute cu noi principiile ce emitem.
Căci o comoară de idei mari nu sunt coloanele Timpului; chiar și adversarii noștri vor trebui să recunoască însă, că ele sunt un material prețios pentru istoriograful care-și va pune odinioară de gând să studie ze viața ideilor în zilele noastre. Nouă nu ni se poat e imputa, că nu am expus lămurit și fără șovăire ceea ce gândeam; din contră ni se impută mereu, că prea afară din seamăn suntem sinceri și nerezervați, că prea pe față spunem ceea ce avem pe inimă.
Atunci, pentru ce nu a venit nimeni, ca să combată una singură, cel puțin, din ideile emise de noi, ci toți inimicii noștri se mărginesc a insinua că nu le avem decât pe buze?
Va să zică, nu e vorba de ideile emise de noi, pe care toți le admit, ci de încrederea în cutare ori cutare dintre membrii partidului conservator.
Și ca să dovedim țării și generațiilor ce vor urma, că ne aflăm față cu niște oameni , cari nu vor, dacă sunt capabili, să discute ideile ce pun în mișcare societatea noastră, vom formula astăzi lămurit și fără de șovăire un principiu, pe care îl susține partidul conservator, pe care l-am emis în mai multe rânduri în coloanele Timpului și pe care adversarii noștri nu cred de cuviință a-l combate.
Partidul conservator este un partid de reacțiune, nu însă contra libertății, nu contra egalității, ci contra abuzului ce se face de libertate și egalitate.
Când capetele mai luminate ale generațiuiulor trecute au îmbrățișat ideile liberale și s'au hotărît a se consuma în munca propagării lor, nu-și înfățișau viitorul astfel cum e pirezentul. Adevărafii apostoli ai libertății erau înainte de toate români pătrunși de conștiința unității noastre naționale și doreau libertatea și egalitatea numai ca niște înlesniri pentru desvoltarea poporului. Ideile liberale nu erau pientru dânșii un scop, ci un mijloc pe care întotdeauna-l subordonau principiului naționalității. Noi suntem urmașii acelor oameni, mai puțin liberali decât „naționalii-liberali", dar mai mult naționali decât dânșii.
Nu ne-am sfiit niciodată și nu ne sfiim nici acum a declara fără Șovăire, că susținem ideile liberale numai pe cât ele nu produc o perturbațiune în desvoltarea noastră națională și numai pe cât ele nu ne împing spre forme de viețuiri străine de firea poporului românesc.
Dacă adversarii noștri, fie de la Românul, fie de la Pressa, fie din altă parte, au alte idei, să le pună față în față cu ale noastre; dacă susțin pjrineipiile liberale fără de nici o rezervă, s'o spună lămurit țării; dacă sunt de părere că libertatea în toate împrejurările și în toate stadiile de desvoltare, înlesnește desvoltarea națională, să-și dea fără șovăire această convingere pe față.
Noi susținem că poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc, decât păstrând drept baze pentru desvoltarea sa, tradițiile sale istorice astfel, cu ele s'au stabilit în curgerea vremilor ; cel ce e de altă părere, s'o spună țării.
Noi susținem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastră românească, decât să mergem repede înainte, desbrăcându-ne de dânsa prin străine legi și străine obiceiuri; cel ce e de altă părere, să, aibă îndrăzneala de a ni-o spune.
Tac însă cu toții, fiindcă știu, că grăind și-ar pierde toată trecerea. Și nimic mai mult decât modul în care adversarii noștri discută cu noi, ne dovedește că ideile noastre sunt ideile țării, că viitorul e al nostru și că numai e de parte ziua în care țara se va curați de elementele stricate ce azi se răsfață într'însa.
Stând la mormintele fraților lor căzuți pe câmpiile Bulgariei, Românii din ce în ce se pătrund mai mult și tot mai mult de convingerea că viața publică este un lucru serios, iar nu o comedie unde cel mai isteț trebue să fie răsplătit prin aplauze.