Rarefiat

 

Unde să-ți anini insula, când toamna se întinde
Și de-așa mari neliniști văzduhul se cuprinde...
In aer rarefiat mai poți să-ți susții sborul?
In noul anotimp, ca’n somn, ridici piciorul.

Un gol oval ia ființă din destrămări de fire,
Se frâng sticlos, în două, crengi cu mâna subțire,
Făcliile de toamnă, ca steaguri se înclină,
Și’n ochii desfrunziți rănile-s de lumină.

Sunt pierderi mari de sânge, în nimb de cristal...