Raiul

 

Primăvara m-aș culca pe pământ,
când bate austrul, întâiul vânt
deschizător de muguri și sfânt.

Soarele mi-ar veni drept în față,
ca un râs larg, ca un strigăt de viață
străbătător prin amintiri și ceață.

Aproape tare de urechea mea,
flori mici, în formă de inel și stea.
s-ar îmbulzi, iar ploaia de-ar cădea.

eu m-aș lăsa de ierburi biruită,
de blândele brândușe acoperită,
ca o colină-abia din mări ivită.

Da. Somnul meu ar fi adânc și bun,
visul meu verde, geana-n funigei,
și n-aș dori nicicând, copiii mei,
în raiul trist, cu sfinții să m-adun.