Rațiunea de a fi a „Culturii Romîne”
| Rațiunea de a fi a „Culturii Romîne de Ion Găvănescu |
| (fragment) |
Ni se pare o anomalie, ca, în regatul român, care are două universități, atâtea licee și gimnazii, atâtea școli de cultura generală și profesională, un corp didactic așa de numeros și de valoros, să nu existe o publicație pedagogică [1], de o periodicitate mai regulată și sigură, care să oglindească mișcarea și curentele învățământului și educației publice în genere, să caute a înălța și menține discuția problemelor noastre școlare și culturale pe baza largă, solidă a principiilor științifice, să caute a reprezenta, lamuri și susține aspirațiile profesorimii și să servească de câmp de manifestară a forțelor ce alcătuiesc catedra română.
Această anomalie s-a relevat de mult, s-a formulat în plin parlament, ca imputare expresă adusă corpului didactic, s-a utilizat ca argument de replică în contra cererilor de îmbunătățirea soartei lui, ca armă de atac în contra demnității și valorii lui ca corp.
Nu doar că profesorii s-au dezinteresat de chestiile privitoare la școală și la cultură. De câte ori a fost vorba, cu tot seriosul, de o chibzuire întemeiată a vr’unui plan de reformă, glasul lor s-a auzit: părerile lor s-au adus la cunoștința țării în studii monografice și în memorii.
De câte ori a ieșit la iveală vre-o chestie de interes general școlar, s-au scris articole, s-au publicat broșuri, s-au înaintat autorității școlare opinii, individuale sau colective, care, deși n-au văzut lumina zilei, dar n-au rămas fără efect asupra mersului învățământului. Astfel în chestia alcătuirii programelor integrale și analitice, în chestia recentă a conferințelor profesorale pentru discutarea didacticei speciale a diferitelor obiecte de studiu, și anume, pînă acum, a matematicelor, limbii române și limbilor vii; astfel în chestia și mai recenta a aprobării cărților didactice.
Note[modifică]
- ↑ Dreptatea ne obligă să amintim existența revistei „Școala secundară” ce apare lunar în T. Severin, sub conducerea d-lui St. V. Nanul și din care, până acum au apărut patru numere, în trei broșuri, cu începere de la Maiu trecut. După conținutul ei, însă, „Școala secundară“ pare a urmări, cu deosebire, stimularea la lucru a elevilor secundari, publicând, în o bună parte a revistei, lucrările scrise cele mai reușite ale elevilor, cu notarea profesorilor.