Războiul (Rebreanu)
Bărbosul (ridicând nasul din „ediția speciala”): Eu, drept să-ți spun, nu pricep nimic din toate telegramele astea… E o harababură… I-ascultă, bre! Tu ai făcut armată?
Spânul: Nu, dar sunt acasă în toate chestiile de strategie și tactică… M-am ocupat… Ce crezi? când faci atâtea războaie… Am cărți, hărți, planuri…
Bărbosul: Atunci fii drăguț, te rog, și mă lămurește și pe mine… Ascultă! Zice că o armată e în Flandria, alta în Alsacia, iar alta la Polonia… Vorbește de șapte sate și de douăzeci și șapte dealuri, de trei sute de kilometri și de o mie de kilometri, de fronturi și de mai știu eu ce… Și, în sfârșit, spune că kaiserul vede tot… Ei, cum naiba se poate una ca asta?
Spânul: Nimic mai simplu, amice… Kaiserul are un binoclu cu care vede la o mie trei sute de kilometri!
Bărbosul: Pe urmă citesc că divizia cutare a fost împinsă, că brigada cealaltă a fost respinsă și ofițerii de stat-major zboară din batalion în batalion… Mă rog, cum se împing și se resping batalioanele?… Și cum zboară ofițerii ceia de stat-major din batalion în batalion? Cu aeroplanul, ori cu zepelinuri? Și adică de ce zboară?
Spârtul: Destul! Din toate astea văd că un nebun poate întreba mai mult decât ar putea răspunde zece înțelepți… Ei, acum ascultă: Eu, ce-i drept, n-am făcut armata, dar știu din experiență că războiul e ca și manevrele…
Bărbosul: Și cum sunt manevrele, dacă nu te superi?
Spânul: Ca jocul de șah… Și acolo mergi înainte cu o figură, tragi înapoi o figură, dai afară pionii și pierzi partida… Ei vezi, întocmai așa-i războiul!
Bărbosul: Mă rog… Tu știi să joci șah?
Spânul: Firește că… nu știu.
Bărbosul: Așa da. Fiindcă nici eu nu știu… De aceea, ce să-ți spun, pricep mai bine războiul decât jocul de șah.
Spânul: Stai, dragă, că-ți explic eu tot. Stai!…
Uite… Va să zică, jocul de șah e ca războiul. Oștile se înșiră față-n față, pe urmă încep să avanseze…
Bărbosul: înțeleg. Exact așa-mi închipuiam și eu. La dreapta stau prietenii, la stânga dușmanii. Apoi comandanții strigă „uraa!”… Și trag cu puștile și cu tunurile unii în alții.
Spânul: Idiot ești, bre!… Cum crezi tu că două armate o să se înșire așa, ca două echipe de elevi de liceu sau ca figurile de șah?… Ce prostie!…
Bărbosul: Bine, nu spui tu că jocul de șah e ca războiul?
Spânul: Am spus-o numai ca să te fac să mă înțelegi mai bine. Dar războiul e cu totul altceva decât jocul de șah. Ce dracu, nici atât nu știi? Războiul modern se bazează pe legea pompării, pe care trebuie s-o știi din școală… Rușii merg înainte, nemții merg înapoi, nemții merg înainte, rușii merg înapoi.
Bărbosul: Rușii merg înainte, nemții merg înapoi…
Spânul: Ei, vezi?… La șah fiecare figură își are locul său, pe când la război totul atârnă de împrejurări. Sau poate tu crezi că și terenul războiului e împărțit în șaizeci și patru de câmpuri?
Bărbosul: Dar în câte e împărțit?
Spânul: Aoleu, ești prost rău!… La război fiecare corp ocupă terenul cel mai convenabil…
Bărbosul: Ce-i aia teren?
Spinul: Un loc, sau o câmpie, sau o colibă, uneori chiar o colibă poate fi teren.
Bărbosul: Și cel ce a ocupat terenul a învins?
Spânul: Ei, aș! După ce a ocupat terenul, pornește împotriva dușmanului și trage focuri, și sau învinge, sau e învins. Ai înțeles?
Bărbosul: Nu.
Spânul: Atunci degeaba îți mai explic. Războiul nu se face ca să-l priceapă toți nerozii.
Bărbosul (iar cu nasul în „ediția specială”): Las’, că tu îl pricepi…