Răspuns (Hildebrand Frollo)

Răspuns de Hildebrand Frollo

Volumul Inimă de Student, Poezii, București, Tipografia «L’Indépendance Roumaine», 1904

Ești cuminte dragă critic,
Poate chiar ești prea cuminte,
Știi să cumpănești întocmai
Gânduri fapte și cuvinte.

Și pricepi de o potrivă
Când dreptatea oarbă cere,
Ce-i frumos să scoți la soare,
Și s-ascunzi ce vrea tăcere.

Lasă deci ca viitorul
Fără patimi, fără ură,
Să rostească rece-osânda
Pe sărmana mea făptură.

Lasă pravila vorbirii
Să adoarmă-n vechi cotloane,
Suferința n-are vreme
Să citească în canoane.

Nu cuvântu-i poezia,
Dar ce arde sub cuvinte,
Cine-atâta nu pricepe,
Este în zadar cuminte.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ai văzut vre-o dată marea?
— Numai cer și numai apă,
În tăcutele-i prăpăstii
Mii și mii de năvi se-ngroapă.

Marea, câmp brăzdat de valuri,
Fără fund, fără hotare,
E sălbatecă,-i adâncă
Dar durerea mea-i mai mare.

Cerul purtător de stele,
Milioane troienite
Din adâncul veciniciei
Timp de veacuri nesfârșite,

E grozav cu înălțimea-i
Neguroas’, amețitoare,
Însă cât de-nalt e cerul,
Tot durerea mi-e mai mare.

De cât mii de mări și ceruri
Iadul singur e mai mare,
Decât iadul mai adâncă-i
Numai rana ce mă doare.

Dacă tu n-ai ars de patimi
Și n-ai doruri, nici păcate,
Dacă n-ai gustat durerea,
Poți să critici, nu mi-ești frate.