Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko

 

Zi cu soare,
După ploaie!...

În odaia mea ― odaie
Albă,
Veselă
Și mică,
Cu parfum de levanțică ―
Brațele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare ―
Patru suliți paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-și în covoare
Vârfurile lor rebele!...

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădină nu mai plouă
Și-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănțică,
Nu te mai mira de ce ―
În rochița ta cea nouă ―
Pari a fi raza de soare
Ce-mi dădu buzna-n odaie,
Dornică de-o sărutare
După ploaie!...
Șterge-ți ochii...
Nu mai plânge...
Mi-Tzu-Ko, tu nu ghicești
Că-n odaia mea cea mică
Cu parfum de levănțică
Ce-ai fost ieri
Azi nu mai ești?...

Și nu vezi că Dumnezeu
Ne-a trimis un curcubeu,
Ca făptura noastră nouă ―
Despărțită ieri în două ―
Azi să ne-o-ntregim în soare
Ca-ntr-o zi de sărbătoare
Și s-o-ntindem pe sofa
Printre perne
Și covoare,
Ca și cum odaia mea ―
Albă,
Veselă
Și mică,
Cu parfum de levănțică ―
Ar mai fi și-odaia ta?

Mi-Tzu-Ko, n-auzi?...
Nu vezi?...
Sau ― ce-auzi și vezi ― nu crezi?...
N-auzi tu cum sună ora
Fericirii-amândurora?...