Putrezirea

Putrezirea
de Alexandru Macedonski
Publicată în volumul Excelsior (1895).


După Maurice Rollinat

În fundul gropii nădușite
De care toți, degeaba fug,
Când șase luni sunt împlinite
Ce se petrece în coșciug?

Rămas-a oare din dantele,
Din ochiul plin de-un ce fatal,
Sau cărnurile au pe ele
Al morții cancer colosal?

E oare pulpa înmuiată
În verde și liliachiu,
Vopseli ce moartea pune-ndată
Pe cine nu mai este viu?

Pe când un crac se descompune
Se uscă oare celă-l-alt?
Sau preschimbarea ce-i supune
Le dă același fel de-asalt?

Coșciugul care mucezește
În alba-i stofă de satin
Conține oare, când pleznește
Otrăvurile-i pe deplin?

Printre coptură ș-umezeală
Hidoși viermi, ce sunt destui,
În a lor groaznică-nbulzeală
Flămânzi sunt încă sau sătui?

Din noi, ce face-n veci pământul,
Stomac în veci mistuitor?
- Așa tot întrebam mormântul
Ce-nchide-o moartă din amor.

Și groapa cu răcniri sălbatică
Ce-nghite orice soartă-n ea,
Îmi spuse vorbele dramatică
Ce vor trăi în mintea mea:

«Rotunzi sâni de altă dată,
«Întrebătorule ocult,
Și buzele de albă fată
«Ce sărutară atât de mult;

«Aceste flori așa iubite
«Pe-al voluptății căpătâi,
«În fundul gropii sunt menite
«Să putrezească mai întâi

«Cât despre suflet, mai trăiește?
«E corpul singur pieritor?
«Să spunem oare că plutește
«De-asupra morți-nvingător?

«Ori cum ar fi o crudă pace
«O află-n mine rău și bun:
«Cadavrul e un mut ce tace
«Durerile ce-l descompun.