Profil într-o lacrimă
În ținutul amar ochean glasul tău
Și ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile
Ai spune: cameră de hotel și uite arborii
Își întind gâtul precum câinii de vânătoare
Încă zece pași vântul mă ia de braț
Concav râsul
Și sonata ca o poliță de asigurare
Sub vâsle stelele cad chei în cerneală
Lacul
Creierul oscilează ca un compartiment în transatlantic
Dacă ai ști, dacă ai ști, suvenir acest sărut
Părul tăiat ca vorbe
În trepte un gând
Un cuvânt mireasma
Tunel în alcool zgomotele
Cum drumuri se închid ca uzinele la șapte seara.
Până în piept trenuri circulă gramatical
Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări
O îndoială urcă în vine ca o tristețe
Ca o injecție
Vântul și-a tăiat coiful în cristal