Prin alee

Socialistul de Traian Demetrescu

Lui G. D. Pencioiu

Luna se urca în spațiu limpede, dar ca de ghiață,
Cum e-o suvenire sumbră dintr-o viforoasă viață;
Sus, în fundul singuratec, sub a cerului splendoare,
Stelele, ca ochi de aur, licăreau strălucitoare.
O vioară încordată s-auzea printr-o alee,
Melancolică și dulce ca o voce de femeie....
Eu, retras, ședeam pe trunchiul unui arbor scurt și mic,
Și-ascultând, curgeau din ochi-mi lacrimile pic cu pic...
Cine-o fi cântat? nici astă-zi nu pot ști... dar se vedea
Că pe strunele vioarei, trist, o inimă plângea!

Cine știe! era poate vre un tânăr ca și mine,
Regretându-și tinerețea prefăcută în ruine,
Și ajuns să nu mai creadă în nimic, vărsa în noapte,
Plâns înăbușit din pieptu-i și tânguitoare șoapte...
Sau, iubind, cânta simțirea unei inimi adorate,
Sărutările nebune unor buze înfocate,
Ochii, sânul, carnea-i toată voluptoasă... cine știe!
Ce spunea acea duioasă și pierdută simfonie !

Dar arcușul de o dată se-ntrerupse. Se făcu
O muțenie ciudată: Vântul printre foi tăcu,
Opereta de insecte își lăsă și ea cortina....
Numai luna argintie prăfuia de sus lumina....
A! era atât de dulce pacea sufletului meu,
C-ași fi zis o rugăciune cerului, eu, crud ateu....
Muzica vioarei triste mă-mblânzise.... și-ncepeam
Să visez, precum în vârsta de adolescent visam!

Chipul tău, ce se ștersese din al gândului pervaz,
Revenea, țintindu-și ochii peste palidu-mi obraz,
Și, halucinat, în spațiu mă uitam spre ochii tăi, —
Cei mai buni ai mei tovarăși și dușmanii cei mai răi...
N-am avut vr-o dată-n viață o vedenie mai clară,
Ca în noaptea-aceia albă din aleea solitară....
Dacă ai fi fost alături să mă vezi, să mă-nțelegi,
Nu puteai de veci cu mine inima să nu ți-o legi,
Căci ai fi văzut cu câtă nebunie de uimire,
Admiram figura-ți, vie în a mea închipuire!
........................................................................
Prin alee, câte-o dată, astă-zi când mai rătăcesc,
Inima-mi de-odinioară caut iar s-o regăsesc...
Însă e de veci pierdută!... Ai pierdut-o tu prin tine,...

Nu mai pot iubi de-acuma nici pe alții, nici pe mine!