Primăvara (Nicolae Gane)

Jump to navigation Jump to search
Primăvara
de Nicolae Gane


Primăvara vine iară
Peste plaiuri se coboară,
Și la suflu-i mult iubit
Iar natur' a înverzit.

Mii de flori răsar la soare
Pe-a câmpiilor covoare,
Mii de glasuri ciripesc
Cuiburile înveselesc.

Frunza-n codru se frământă
Duios ciocârlia cântă.
Și trezit ca dintr-un vis,
Iar amorul a surâs.

Saltă inima re-nvie,
Uit-al iernii vijelie,
Lasă-ți manta de dureri,
Uită, uită ce-a fost ieri,

Căci natura bună mamă
Iar la viață ne rechiamă,
Ș-al ei zâmbet iubitori
Ca și raza de la zori

Cu cămpia ce-nverzește
Sufletul re-ntinerește.
Fugiți griji, fugiți nevoi
Vă topiți cu-al iernei sloi!

Și tu crudă amintire
Ce-ai muncit a mea gândire
Sboara iute pe-acest vânt
Dincolo pe alt pământ.

Al naturei voace jună
Viu în mine azi răsună
Și-mi dă dor, dor de trăit
Căci am încă de iubit.