Prefața (Topîrceanu)
Am plâns și eu în versuri pesimiste
Amorul meu dintâi, ca orice om.
Și, poate că aș fi sporit c-un tom
Biblioteca, sufletelor triste.
Dar azi vă dau o veselă agapă
De inedite și răzlețe pagini
Durerea mea, topită în imagini,
Dispare ca un fulg de nea în apă...
Se schimbă-n glume lacrimile clare:
Simbolice baloane-de-săpun
Plutesc de-asupra vântului nebun
Stârnit de reci curente literare.
Și-n existența lor cea efemeră,
Cu străvezii păreți de-abia închid
O parte mică din eternul vid, —
Și totuși cer un loc în atmosferă...
O, indulgentă Critică postumă!
Să nu le-nțepi cu vârful unui ac,
Că rând pe rând baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăș se prefac.