Prefaţă la ”Fabule” de Krîlov
| Prefață la Fabule de Krîlov de Tudor Arghezi |
Fabulă se cheamă vechea corcitură
Dintre pilda bună și caricatură;
O minciună blândă-n care se prefac
Hazurile snoavei scurte-n bobârnac.
Încă de pe vremea robului Esop,
N-a fost încercată fără tâlc și scop
Și întotdeauna, de la el încoace,
Ea în loc de oameni pune dobitoace.
Le dă grai și slavă, și dregătorii,
Ca-ntr-un basm anume scris pentru copii,
Arătând că vite, fiare, târâtoare
Se-nrudesc cu omul, mai cu fiecare;
Că-i fățărnicie și-ntre animale;
Sânt al dumneavoastră, sluga dumitale.
Din poeții droaie, neaoși sau străini,
Fabuliștii-n lumea toată sânt puțini.
Ca să dai de dânșii, trebuie să sări
Peste câte două, trei și nouă țări,
Și atunci, fumându-și pipa și tutunul,
Într-un colț de lume dai de-abia de unul.
Genul, cum se zice-i, rar și greu, și cere
O întorsătură-n punctul de vedere,
Și prin glumă crudă, spre deosebire,
Fabula-și petrece firul ei subțire.
Numărând pe nume, fabuliștii nu-s
Decât cinci sau șase, și Krîlov e rus.
Îi lipesc o foaie cărții, la cotor,
Ca o lămurire de traducător:
Căci originalul nefiind de față,
Parcă trebuința cere o prefață.
Tălmăcirea-n versuri, carte de pe carte-i,
Ca un rând de nasturi și mărgele sparte,
Scoase din săltarul lexicului gros,
Fără gând, cuvântul trece găunos,
Ca de-a lungul unei sârme sau vergele
Cheia fără broască, șirul de inele,
Gândul, ca un suflet, i-a pierit și, moartă,
Vorba stă căscată-n stihuri, ca o poartă,
Dată de părete într-un fum de ceață:
Nici că se zărește fosta mogâldeață.
Pline-n limba cărții, goale-n limba nouă,
Vorbele-s ca niște coji, în coș de ouă.
Luat pe ac, cuvântul puricat în dește,
Nu se mai lovește, nu se potrivește.
Gândul pe de lături lunecă și iese
Altul înțelesul celor înțelese.
Nevoind să fie treaba în zadar,
Am lăsat deoparte vorbele-așadar,
Și-am pornit din gândul care le-a mânat,
Orice gând se-ncheie-ntr-un cerc ori un pătrat
Și ghicești îndată ce începi să-l spui
Până unde duce mărginirea lui.
Deci, lăsând să zacă vorba cât mai des,
Am umblat cu plodul ei și l-am ales.
Cititorul cărții e-ndemnat să cate
Unde bate miezul și-unde nu mai bate.