Predoslovie la cuvântul de învățătură în Dumineca Florilor
O, cât sunt de minunate sémnele bucuriei, ce arată astăzi
Ierusalimului, la întrarea domnului Hristos! Ca pre un biruitoriu
îl priiméște. Toată cetatea iase întru întâmpinarea lui. Norodul și
mulțimea, toată rânduiala i să închină cu cucerie și toată vârsta îl
cinstéște cu laude. Unii aștern hainele lor pre pământ ca să treacă
și alții cu frunzele copacilor îi împodobesc calea. Alții merg înainte
cu stâlpări și alții îi urma cu ramuri. Alții îl slăvesc ca pre un fiiu
al lui David: Osana, fiiul lui David și alții îl propoveduesc împărat
lui Israil: Blagoslovit cel ce vine în numele domnului, împăratul
lui Israil.
Și pentru ca să fie bucuriia mai cu mult minunată, până și pruncii cei fărde răotate, cu ramuri în mâini și cu laudele striga: Osana, celui dintru înălțime.
Dată oare de unde atâtea glasuri veselitoare? De unde atâtea măriri? Din ce pricină atâta bucurie la norod și atâta cinste mântuitoriului Hristos? Ne-o spune, feții miei, evanghelistul Ioan la Evanghelia de astăzi, zicând: Pentru acéia îl și întâmpină pre el norodul că auzise că au făcut el acest semn! Înviiarea cea trupească a lui Lazar au dat pricină norodului să facă cătră Hristos o priimință neobicinuită ca aceasta, să alérge întru întâmpinarea lui cu stâlpări, să-l mărească cu laude: Osana, fiiul lui David.
Și gândul cel de taină a aceștii învieri îmi dă mie pricină să fac astăzi, înaintea dragostei voastre, această vorbă. Însă voiu să vă arăt cui să închipuiaște acest Lazar și a câtă milă are trebuință, pentru ca să înviiaze, cela ce zace ca Lazar mort de patru zile în groapă. Ce ascultați cu dragoste, de pohtiți să vă folosiți sufletéște.