Postumus

Postumus de Mihail Săulescu

Ce tristă zi, ca orice zi
În care-ngropi un mort iubit.
Aș vrea să fim alături ; și cât ești de departe !
Aș vrea să fii cu mine pe străzile deșarte,
În care ploaia cade, mereu, la nesfârșit.
Departe, în orașul în care ne-am iubit,
Nu ploua ca pe-aicea, mereu, la nesfârșit ?
Ce tristă zi de toamnă i-acum în primăvară!
De după nori, zadarnic aștept să mai răsară
O rază de lumină ca-n ziua cea dintâi,
În care vream alături de mine să rămâi.
Ce tristă zi, ca orice zi
În care-ngropi un mort iubit,
Eu merg pe strada tristă ca dup-o-nmormântare,
Iar ploaia cade rece, mocnită și arare.
Eu merg pe strada mută și nu știu pentru cine,
Și plânsuri nesfârșite s-apropie de mine,
Dar nu știu cine plânge și nici cine-a murit !
Departe, în orașul în care ne-am iubit,
Tu nu știi cine plânge, nici cine ne-a murit ?