Poezii populare Ion Creangă

Jump to navigation Jump to search
Poezii populare
de Ion Creangă
Referințe: Ion Creangă, Opere, Editura Minerva 1970, vol. II. Publicate prima dată în "Scrierile lui Ioan Creangă", Iași, vol. II 1892.


[Frunzuleaua micșunele][modifică]

Frunzuleană micșunele
Ia vezi lacrimile mele,
Cum se varsă cu durere,
Fără nici o mîngăiere!
Și se varsă pentr-un pui,
Numele nu vreu să-i spui.
De l-oiu spune, l-oiu răpune
De-oiu tăcea, l-oiu mai avè,
Sărmana inima mea,
Mai bine s-ar fi topit
Decît m-aș fi despărțit
De-un puișor ce-am iubit.
Colo în vale, la brad mare,
Mîndru codru să răsună
Drăgalaș noaptea pe lună:
Este glasul puiului
Ce-a zburat din cuibul lui.
Stă, copile, te oprește
Și oftînd la el gîndește.

[Frunză verde, iarbă neagră][modifică]

Foaie verde de cucută,
Drag mi-e puiul de pe luncă,
Cu drag vine și se culcă.
Cucu cîntă, se silește,
Puiu locul și-l gătește.
Puica din poartă-l privește,
Puica plînge și-l jălește,
Puiul se călătorește.
Te-am iubit de copilaș,
Ș-acum te duci și mă lași.
Astăzi plec, mîne mă-ntorc
La pustiul de noroc.
De-i mai zăbovi o lună,
Mă găsești pe drum nebună;
Da’ de-i zăbovi un an,
Mă găsești negru buștean.

[Frunzuliță Maghira][modifică]

 
Frunzuliță Maghira,
Mă miram, puică, miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
Șapte văi ș-o vale-adîncă,
P-aici lupii mă mănîncă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Păn-o răsări luna,
Să dau mîna cu puica;
Pe lună că s-o întîlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ș-apoi să mă prăpădesc!

[Frunză verde, iarbă neagră][modifică]

Frunză verde, iarbă neagră,
Am avut o puică dragă.
De dragă ce-mi era dragă,
O purtam cu tasma neagră
Ș-o ținem cu noaptea-ntreagă
Las’ să treacă, să se ducă,
Mi-i urîtă vorba lungă,
La Neamțu, la mănîstire,
La icoane să se-nchine.
Să se ducă să se sfințască,
De mine să se despărțască.
Iarbă neagră din grădină,
Să știi, puiculiță, bine
Că eu mă duc de la tine;
Să rămîie pajiștea,
Să vezi cum ii dragostea.
Dragostea de fată mare,
Ca fasola din caldare,
Cînd îi pui un pumn de sare;
Iar dragostea de nevastă,
Ca garofa din fereastă:
Dimineața înflorește,
Peste zi se vestejește.

[Cît oiu trăi, să iubesc][modifică]

Cit oiu trăi, să iubesc
Că, de-oiu muri, putrezesc;
Și pămantul crește iarbă,
Nimene nu mai mă-ntreabă
Ce puicuță mi-a fost dragă!

[Cînd ai ști și te-ai pricepe][modifică]

Cînd ai ști și te-ai pricepe,
Dragostea de un’ se-ncepe?
De la ochi, de la sprincene,
De la buze subțirele,
Mușcare-ar neica din ele,
Ca dintr-un fagur de miere.

[Cuculeț de la pădure][modifică]

Cuculeț de la pădure!
Du-te la puică și-i spune
Să nu se mai poarte bine,
Că mi-a rupt inima-n mine.
Să se poarte mai vlăvioasă,
Să-mi mai văd și eu de casă.

[Zup, zup, zup][modifică]

Zup, zup, zup!
De-abia mi-o duc,
Și mi-o duc cu meșteșug
Pe două roate de plug.
Joacă, fată, ce-i juca,
Du-te-acasă și-i mînca,
Că ț-a fript-o carnea în sac,
Și ț-a lăsat o bucațică mica.

[La crîșmuța cea din deal][modifică]

La crîșmuța cea din deal
Vinu-i bun și oca-i mare,
Crîșmărița slută tare,
Beu voinicii de călare.
La crîșmuța cea din vale
Vinu-i rău și oca-i mică
Crîșmărița frumușică,
Beu voinicii de se strică.