Poezii populare (Ioan Barac)

 

    Dorit-am de măritat
    Ca să-mi capăt un bărbat
    Mai nimic nu mi-am fetit
    Bată-l piatra de iubit !
    În brață m-au aruncat,
    Bată-l piatra de bărbat,
    Pînă-n gît m-am îngropat.
    Unde-s acum fetele
    Să-mi jelească zilele ?
    În ce grijă m-am băgat
    Bată-l scîrba măritat !
    Că mi-au dat dorul de cap,
    De bărbat nu pot să scap.
    O, dragă luniță,
    Varsă-mi luminiță,
    De sus peste mine
    Caută cu bine,
    Că-mi e săgetată
    Inima mea, iată
    Eu mă rog de tine
    Scapă-mi pe mine
    Dintr-o zăpăceală
    Care cu greșeală
    Mi-au fermecat firea
    Și toată simțirea.
    Lună strălucită,
    Însă cu oftare,
    Te rog foarte tare
    Să-mi iai o durere,
    Dacă ai putere,
    Ce mă bîntuiește
    Inima-mi căznește
    Și trage să moară
    De-un ochi de fecioară,
    De care deodată
    Fusă deochiată ;
    Însa ea nu știe
    Că ce-mi este mie.