Poezii nouă (Duiliu Zamfirescu, 1899)/Un cărturar

 

Un măgar
Cărturar
Fu adus cu greutate
De prin țări civilizate
Și ales
De congres,
Pentru marea lui cultură,
Maestru de agricultură.

Într-o zi
Se trezi
Baciul Stan din Faraoane
Că-i vin patru lighioane
Ce-l poftesc
Cum sosesc
Să le pună la-ndemână
Condicele de la stână.
 
Bietul Stan,
Gogoman,
Cum e omul făr-de carte,
Îl luă mai la o parte
Și gândi
A-i cinsti
După obiceiul sacru
Cu un blid de lapte acru.

Ba le dete
Brânză-n bete,
Drob de sare
De mâncare
Și trifoi
De la oi
Doar o face vre-o minune
Să găsească toate bune
Domnii din comisiune.

Mai la urmă
Își chemă întreaga turmă
Și-ncercă să le prezinte
Cârdurile de mioare,
Domnișoare
Gospodine și cuminte;
Apoi cârdul de cârlani
Dumnealor mai gogomani,
Fiind sexul mai ingrat.

Și când tu mai pe-nserat
Iată că-ncepu să vină
Și măgarul
Cu samarul
Și cu bâta la ciochină.
El, pristavul avuției,
Trist, tăcut și gânditor
Și spre culmea infamiei
Priponit de un picior.

Domnii din comisiune,
Galbeni de emoțiune,
Ridicară botu-n vânt
Și-ncepură să răgească
Și să guițe de ură
Când văzură
Răutatea omenească
Câte face pe pământ.

Auzi colo nedreptate!
Un confrate,
Om cu-atâta protimie,
Doctor în agronomie
Și în contabilitate,
Un măgar ca dumnealor,
Ajuns râsul tuturor!...

Apoi se îmbrățișară
Bot la bot și bot la coadă,
Hotărând că «asta țară
«Prea neroadă
«Pentru tinerii cu carte.»

Și luând pe Stan de-o-parte :
«Bine, bre, grăiră unii,
«Astfel știți tunde cârlanii,
«Voi, mocanii,
<Par-că i-ai mușcat tăunii?
«Unde-ți e gospodăria,
«Parcurile și moșia,
«Sticlele sterilizate,
«Fabrica de derivate:
«De brânză
«De pânză
«Și stofe de straie
«De lână tigae;
«De unt și de ouă
«Cu apă din două;
«De piei tăbăcite;
«De coarne de vite;
«De oase
«Poroase
«Menite să fie
«O sută și-o mie
«De lucruri frumoase:
«Mânere de briciuri
«Și coade de biciuri,
«Bastoane sculptate
«Și nasturi de haine
«Și nenumărate
«Articole faine?
 
Bietul Stan, încremenit,
Zise celor lighioane:

«— Apoi, să iertați, cucoane,
«Pe la noi
«Unt de oi
«De când sunt n-am pomenit;
«Straiele și sforile
«Ni le țes nurorile,
«Iar din cornul păcătos
«Ce să faci? că osu-i os.

La așa cuvinte grele
Unul dintre comisari
Ridică botul la stele
Și răgi către măgari:

«Să ne dea registrul-casă
«Să vedem cât cheltuiește
«Cu impozite și masă
«Și cât economisește

Când mai auzi și asta,
Baciul își chemă nevasta
Și-amândoi se chibzuiră,
Se chitiră
Până ce o-nemeriră.

Apoi Stan ieși din târlă
C-un gătej adus de gârlă,
Scrijelit și făr-de coaje.

«— Stane, astea sunt răboaje!
« — Păi că chiar așa, cucoane,
Zise Stan ieșit din toane.

Atunci domnul cel mai mare,
Amărât și dezgustat
De atâta nepăsare,
Zise baciului, curat:
«— Bine, Stane, dacă ești
«Fără rost de-nvățătură,
«Cum de nu te chibzuiești
«Că la tin-n bătătură
«Ai un om de viitor,
«Eminent agricultor,
«Pomolog și astronom,
«Poată că unicul om
«Cu neprețuitul dar
«De-a fi și veterinar...
«Fără să-ți mai dați rezoane
«Că mai e și moldovean.

«— Păi vezi asta-i rău, cucoane
«Că-i măgarul pământean.