Poezii nouă (Duiliu Zamfirescu, 1899)/Turturică
Aspect
Vine soarele a lene,
Iar în calea lui, păgânul,
Frunzei tremură din gene,
Florilor deschide sânul;
Codrul, — tainele și plânsul
În izvoare și le-ascunde,
Bucuros că pân' la dânsul
Raza caldă va pătrunde;
Cântă-n cuiburi păsărele
Ciripit de gușă plină,
Că s-a-ntors voios la ele
Dătătorul de lumină.
Turturică venetică.
Neam de fire gânditoare,
Bați din aripi singurică
Plopilor de la izvoare.
Totuși toate sunt schimbate,
S-a-ncălzit tot ce-a fost rece;
— Turturică, nu mai bate,
Dorul nostru nu ne trece.