Poezii nouă (Duiliu Zamfirescu, 1899)/Adio, Napoli

 

Adio, Napoli, cetate
De creaturi încântătoare
Cu gene lungi, catifelate,
Cu sufletele însetate
De zgomot și de soare.

E scris să-ți închinăm și ție
Acest netrebnic de cuvânt,
Oraș de vis și nebunie
Cum n-a fost și n-o să mai fie
Un altul pe pământ.

Încins cu viță drept cunună,
Cu gânduri calde și senin,
Închin amorului, la lună,
Ca un păgân din vremea bună,
Paharul meu cu vin.

Adio dar, rămâi cu bine
În visul tău de dimineață
Fii pururea făr-de suspine,
Precum e drept și se cuvine
Cui crede în viață.