Poem (Ion Moldoveanu)

Poem de Ion Moldoveanu

Publicată în revista Lanuri, an. IV, nr. 37, Mediaș, 1937

Vezi, pentru cât suflet înfiorat ai pus
Nu ți-au înflorit încă de azur grădinile,
Tremurătoare, mânile
S-au ridicat în sus.

Dar cerurile, mereu veștede
Ți-au refuzat așteptarea și visările.
Sufletul ți l-au înțeles doar mările
Și munții în creștete.

Rămâi, pentru semințele aici puse și-ngropate
Când toate idealurile scuturate
Fac ocolul pământului
La bătaia vântului.

Cu somnul pietrelor și al stihiilor,
Când sunet de toacă va bate încet și răsfrânt,
Ca o tainică chemare de pământ,
Te vei înfrăți în pacea morților și-a viilor.

Iar în ochii deschiși spre înălțimi liliale,
Asemeni dimineților spre soare
Va înflori, poate, în primăvăratică splendoare.
Icoana cerurilor inițiale.