Pneu
| ←Almanah | Pneu de Ilarie Voronca |
Pian→ |
Parc săpat în inel, amurg
Surâsul îl porți ca pe un alpenstock,
Strigătele urcă la cer ca apa în țevi,
Vântul face reverențe până la trei -
zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană,
De aici mersul e fecund cu inscripții și lăptuci,
Frunzele colecționează autografe, parfum,
Drum pierdut prin clorat și calcar,
Robinet subteran plânsul s-a deschis ca samovar,
Casele presate balnear în album
Brâu bizantin prin umbre aplaudând,
Telefonează, telefonează gestul concav,
Iubită, sol diez interior, abat-jour pentru zincul din gând
În ochi pâlpâie două lămpi cu gaz,
Glasul e cu zimți ca rotițele de ceasornic,
Oraș șters peste visul în iodoform,
Vis încadrat prin vestiar orice salcâm garderob,
Imn cristalizat în asbest început de psalm
Cerul echilibrist peste lacul în metal.