Plevna

Plevna de Alexandru Macedonski

Era o Plevnă, ne-nblânzită,
Și până-n patru ori
Asaltul meu respins fusese
De ochi fulgerători;
Înconjurată sta cetatea
De ori și care părți,
Dar n-avusese vreo izbândă
Strategică din cărți!
În van scosesem la bătaie
Aliniate drept
Scadroane-ntregi de jurăminte
Și inima din piept!
Subt steagul verde al Speranței
În luptă le-aruncam...
Dar ea, mi-l ciuruia c-o vorbă,
Și înapoi nu dam!
Iluziile, în albastru,
Cu nasturi poleiți,
Veneau atunci în ajutorul
Soldaților zdrobiți...
Înpintenându-și cursierii
O bombardau cu flori
Dar se-ntorceau înfrânte-n lagăr
Cu ochi lăcrămători
Și Plevna, fără de-ncetare,
Din Bucov, fulgera
Sarcazme și zâmbiri semețe,
Și pieptu-mi sângera!
Iar ochii mei, în van pe-atuncea,
La Grivița din sân
Își îndreptau priviri uimite
De farmecu-i păgân!
Soldații mei de oboseală,
Se retrpgeau mereu,
Și c-o armată-nvinsă-aproape
Să lupși e și mai greu!
Când, paralela cununiei,
Ca un șiret săpai
Subt Generalul Tinerețe,
Și-n Plevna mă aflai!
Trofeiele-mi de războire,
Sunt albe flori de crin
Și ochii care mă omoară
Și care viu mă țin!