Sari la conținut

Pilde vechi...

Pilde vechi...
de Alexandru Vlahuță
Publicată în Vieața, an I, nr. 48, 5 ianuarie 1895


Suferința mea, iubito,
S-o aștern în fraze vrei?
Ca și cum n-ai fi citit-o
Lămurit în ochii mei...

De mă uit cu drag la tine,
Ș-amuțesc, pe gînduri dus,
Înțelegi tu foarte bine
Că la sfinți cu mintea nu-s;

Dar nu cere să-ți înșire
Versul, cîte-i spune-ncet
Vinovata mea privire,
Gîndul meu cel indiscret.

Adă-ți singură aminte
Cîtă lume-a-nnebunit,
Cîte idealuri sfinte
Pentr-un măr s-u fost jertfit...

Ce te uiți? Parcă n-ai crede,
Diavol mic cu ochi frumoși,
Vrei să dezgropăm, se vede,
Pilde vechi din moși-strămoși?

Săgetați de Kama-deva,
Zeu ce ține-al lumii rost,
Pentr-un măr Adam și Eva
Alungați din rai au fost.

Și istoria ne-arată
Cîți eroi s-au smuls de păr
Și cîți ani împresurată
A stat Troia pentr-un măr.

Nu te face-a nu pricepe,
Tu le știi, că ești un drac.
Iar cu noi o lume-ncepe
Dacă ochii mei îți plac...

Ca și-n cea dintăi ispită,
Ca-n păcatul cel dintăi,
Șiruri de vieți palpită
Și-mi fac semne-n ochii tăi.