Pentru una, în Paradis

 

Tu erai pentru mine, dragoste,
Tot — pentru ce inima-mi lâncezea —
O verde insulă între mări, dragoste,
Un altar și-o fântână, ce împletea
O magică ghirlandă de flori și fructe.
Și toată ghirlanda era a mea.

Ah! vis, prea frumos să dureze!
Speranță-nstelată! te-ai înălțat —
Doar — ca să ți se-însereze!
Vocea Viitorului a strigat,
«Înainte! înainte!» dar, tot pe Trecut
(Sumbru vârtej!) spiritul meu,
Încercând să planeze, —
Se opri speriat, nemișcat!

Căci, vai, vai! de la mine iată
Lumina mare a Vieții s'a dus!
«Niciodată — niciodată — vai, niciodată — »
(Spuseră ale mărilor valuri
Nisipului lor împrăștiat pe maluri)
N-o mai înflori copacul trăsnit,
N-o mai zbura vulturul rănit!

Căci toate zilele îmi sunt extaze —
Și visele mele noaptea mijesc
Doar unde negrii tăi ochi scânteiază
Și urmele pașilor tai sclipesc,
În ce eterice dansuri de raze,
Lângă ce eterne torente ce cresc!

:1835.