Sari la conținut

Pentru ochii tăi răpit-ai...

Pentru ochii tăi răpit-ai...
de Alexandru Vlahuță

Publicată în Convorbiri literare, an XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880

9412Pentru ochii tăi răpit-ai...Alexandru Vlahuță


Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele și din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz' a ei coloare.

Gingășia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sîn,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.

Rîsul, nevinovăția
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.

Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi și cînți cu dînsul,
Ș-a rămas codrul tăcut.

................................

Înțeleg. Astea-s podoabe;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ți poți tu face,
De-ai răpit-o și pe ea?